1 iunie 2009. La o zi după ce Rafael Nadal pierdea în faţa lui Robin Soderling pentru prima dată în carieră pe zgura de la Roland Garros, era timpul lui Roger Federer. Rămas cu poarta goală, cum ar spune fanii fotbalului, numărul 2 mondial de la acea vreme îşi vedea posibil marele vis neîndeplinit: câştigarea Roland Garros. Iar în faţa lui, în optimile de finală, stătea Tommy Haas, un bun prieten şi un adversar pe care avea să-l învingă, practic, printr-o lovitură de maestru reuşită la momentul oportun.
Parisul nu-l văzuse niciodată înfrânt pe Nadal în ringul roşu. Dar Soderling, cu precizia metronomului suedez aflat în zi de graţie, reuşise şi deschisese multe orizonturi. Ceilalţi jucători aflaţi în turneu începeau să se viseze cu trofeul în braţe. Dintre toţi, unul resimţea o presiune enormă pe umeri. Fără trofeu la Roland Garros, Roger Federer era în căutarea singurului Mare Şlem lipsă, coroana care să-l ducă la 14 şi să alimenteze dezbaterea privind cel mai mare jucător din istoria tenisului. Pentru că, nu e aşa?, nu te puteai prezenta, peste ani, la lupta cu Djokovic sau Nadal fără un trofeu ridicat deasupra capului în capitala Franţei.
Citește și
Un forehand în punctul critic. Atât!
La orele prânzului, fanii încă discutau despre eliminarea lui Rafael Nadal când Roger Federer şi Tommy Haas stăteau deja la fileu pentru poza de dinaintea meciului. Două seturi mai târziu, germanul punea în scenă o prestaţie la superlativ, profita de acalmia lui Roger şi conducea clar (7-6, 7-5). În setul trei, care putea fi ultimul, lucrurile nu mergeau deloc bine. 4-3 Haas, 40-30 pentru neamţ pe serviciul lui Federer.
Cu presiunea unei cariere întregi pe umeri, cu milioane de perechi de ochi aţintite asupra sa, marele campion elveţian s-a scuturat. A gândit rapid tactica, a servit în reverul cu o mână al lui Haas, s-a aşezat pe lovitură şi a trimis un forehand marcă înregistrată. Într-un moment de tensiune extremă, mingea a muşcat tuşa, mingea de break (sinonimă, aproape, cu o minge de meci) a fost salvată, iar Federer s-a descătuşat. A urmat game-ul pe propriul câştigat, un break, un set câştigat cu 6-4, apoi două seturi scurte, 6-0, 6-2, şi calificarea în sferturile de finală: "Mi-am spus <<Ăsta e punctul de cotitură!>>. Eram într-o poziţie dificilă, apoi mi-am dat seama că am reţeta pentru a întoarce lucrurile", avea să declare Federer, imediat după meci.
Rezumatul meciului Federer - Haas de la Roland Garros 2009. Forehand-ul lui Federer poate fi văzut la minutul 15:05:
Titlul de la Roland Garros 2009, vital pentru dezbaterea Federer vs. Nadal vs. Djokovic
Pentru Roger, sfertul cu Monfils a semănat cu o plimbare în parc (7-6, 6-2, 6-4), apoi revenirea de la 1-2 la seturi în semifinala cu Del Potro nu a făcut decât să-l transforme în bătător la uşile istoriei înaintea ultimului act cu Soderling. Suedezul, atât de calm contra lui Rafa, a clacat sub o presiune imensă, iar Federer, cu o victorie în trei seturi, 6-1, 7-6, 6-4, şi-a trecut numele pe trofeul de la Paris. Singurul care-i lipsea, dar şi cel care acum, la 11 ani distanţă, îi permite să se prezinte cu toate armele pe masă în dezbaterea privind cel mai bun jucător de tenis din toate timpurile. Fără acel forehand pe linie şi fără titlul cucerit în sufrageria lui Nadal, cariera legendară al lui Federer ar fi avut, probabil, un asterix major, o mini-temă care l-ar fi dezavantajat în comparaţia cu marii rivali Nadal şi Djokovic.
