VIDEO | Notele lui Banciu: "Există o singură echipă de fotbal, restul sunt copii".Observaţia legată de noul echipament al României: "E în culorile Vaticanului"
Ca în fiecare seară de luni, Radu Banciu a scos catalogul şi, la provocarea lui Vlad Măcicăşan, a analizat cele mai importante evenimente ale săptămânii trecute. Cine a scăpat, cine a trecut? Aflaţi răspunsurile jurnalistului Look Sport într-o nouă ediţie a emisiunii "Notele lui Banciu".
Bayern - Stuttgart 4-0, cu un om în minus - Bayern a luat un roşu de secolul 21. Ăsta, în vremea lui Rummenigge, nu era nici galben. E doar un atac uşor întârziat, e o exagerare la fel cum sunt astea cu mâna în careu. Nu a fost un fault de roşu la Davies. Sigur, ne-am bucurat, se întâmplă o dată într-un mileniu ca Bayern să rămână în zece pe teren propriu în minutul 12. S-au enervat. Există o singură echipă de fotbal pe planetă, Bayern Munchen, restul sunt nişte copii.
Preşedintele Poloniei l-a decorat. Decoraţia asta, cică, o mai luase doar Ion Iliescu. La nivelul ăsta a ajuns Lewandowski, e, practic, un nea Nelu. E îngrijorător şi din perspectiva lui Iliescu, dar şi a lui Lewandowski.
Bayern e capabilă să repete isprava asta şi în Champions League. Nu avem proba contrarie că la ei e problemă de nivel de campionat. Ce a făcut Bayern anul trecut în Champions League a fost devastator. Nu trebuie să comentăm doar rezultatul, maniera e mai alarmantă la Bayern decât scorul. Să notăm că au dat trei boabe într-un interval de cinci minute, adversarul lor fiind din Bundesliga, nu din Haiti. E ceva absolut impresionant, dar nu e un lucru bun. Asta nu este o victorie a telespectatorului, Bayern nu face parte din Galaxia asta. E o înfrângere pentru toţi, doar ei fac asta. Să ţii cu Bayern Munchen e ca şi cum ai ţine cu NASA. Dacă am avea o echipă cu care să ţinem şi ne-am da sufletul în fiecare weekend nu ar putea face niciodată aşa ceva. Fotbalul pe care-l lansează Bayern în practică e fotbalul nimănui. Sunt extratereştri, nu ştiu dacă avem catalog pe altă planetă.
Mbappe a ajuns la 100 de goluri la doar 21 de ani - În zece ani vor ajunge alţii să celebreze 1.000 de goluri ale lui Mbappe. A luat-o devreme, are 21 de ani. Dacă ajunge la Bayern Munchen, cred că ajunge în cinci ani la mia asta. Şi ăsta pare desprins din alte manuale. Oricât de mulţi jucători ar produce Franţa, totuşi ca Mbappe n-au produs de când urmăresc eu, de 35 de ani, niciodată pe nimeni. Aseară era minutul 2-3, avea Marcelo, stânca apărării lui Lyon, a dat Mbappe mingea pe lângă el şi l-a depăşit ca struţul pe coiot. Nu e ceva normal, nu respectă regulile celorlalţi, e alt sport.
Dacă-l buzunăresc ăia care l-au jefuit pe Di Maria, în două zile de muncă îşi poate cumpăra înapoi bijuteriile. Îţi dai seama cum am ajuns? Extraordinar! Să vină unii să-ţi facă praf şi pulbere casa, apoi tu să spui <<lasă, că în două zile le punem înapoi>>.
Zlatan Ibrahimovic - Dincolo de ironii, este un arogant sublim, în sensul în care trebuie să avem parte şi de astfel de specimene, nu doar de ăia pe care-i dă modestia afară din casă la fiecare meci. Planeta avea nevoie de Zlatan până la urmă, e un personaj aparte, un bosniaco-croat...El este, dacă păstrăm proporţiile geografice, un fel de George Weah. Liberia nu a dat niciodată un asemenea specimen, a fost Balon de Aur şi a ajuns preşedintele ţării. Zlatan, dacă ar candida în Bosnia, ar putea să-i dezgroape pe ăia din războiul croato-bosniac şi să-i mai îngroape o dată.
Real Sociedad - Barcelona 1-6 - Am văzut Barcelona jucând aşa deja în returul de la PSG. Sunt la mâna lui Atletico, care joacă precum Academica Clinceni în momentul ăsta. Dacă se încurcă Atletico o dată sau de două ori, câştigă Barcelona cu 15 puncte avans. E o catastrofă pentru fotbal, credeam că se mai schimbă liniile. Curg şuncile şi izmenele pe Messi, la 1.30 metri cât are el, ajung tot ăia să câştige? Am sperat că pune Atletico şaua pe ei, dar uite că nu mai e atât de evident.
Juventus - Benevento 0-1 - Am spus de la începutul sezonului că mirosea. Nu cred că există vreun campionat cu atâtea echipe cu pretenţii la top 4 şi câştigă numai Juventus. Anul ăsta cred că li s-a spus clar. Altfel nu-mi imaginez cum te bate Benevento acasă. Anul trecut ţi-o punea pe var arbitrul ăla până bătea el penalty, Benevento nu ieşea de pe teren fără un 11 metri transformat de Juventus, asta e clar.
Ştefan Radu a ajuns la 401 meciuri pentru Lazio - Ar fi fost util la echipa naţională, dar la Lazio mi s-a părut veriga slabă a echipei inclusiv în meciurile cu OM. Ne-am întâlnit cu ei de două ori în Europa League. Cel mai slab de pe teren era el. Exact cum era Chivu la Inter pe final, îmi amintesc şi acum un gol al lui Andre Ayew, când i-am eliminat pe Inter, în 2012, cu Deschamps. A dat gol Ayew cu capul în minutul 92, îl marca Cristi Chivu. 67.000 de oameni s-au ridicat, cred că de atunci nici nu mai aude bine Chivu. Era 0-0 în optimi, ultimul corner, a marcat Ayew şi ne-am calificat în sferturi după ce am pierdut cu 2-1 acolo. În orice caz, bravo lui Ştefan Radu. Mie mi s-a părut că el e un alter ego al lui Bogdan Lobonţ. Şi ăla a avut 400 de meciuri, dar pe bancă.
Naţionala de handbal feminin (nota 4) - E o tradiţie, ca slănina pentru români, un brand românesc. E ceva în genă, naţionala României plângând la final. Ne lipseşte mentalul, dar asta demonstrează că oricine e comentator, antrenor, cine-i suportă acasă, naţionala României de handbal fete e aceeaşi întotdeauna. Dar măcar va traversa generaţiile cum o făceau pe vremuri canotajul şi gimnastica. Nu spărgea nimeni televizoarele pentru echipajele noastre de 8+1. Ar trebui să ştim că la handbal ne consumăm degeaba. Le-aş da un 4!
Adrian Ursea (nota 7) - El e mai degrabă un formator decât un antrenor. Nu deranjează pe nimeni, nu e colţos. Se ocupă de tineret, de ăştia din noul val. Am văzut acum mai clar, el practic nu face echipa la Nice. E un tolerat acolo, pe bancă, pentru că aparţine cumva de bijuteriile de familie. E o parte din club, cumva, are antecedente multe acolo. Cred că a şi zidit acolo, când vor să repare ceva tot pe Ursea îl pun. Echipa o face Didier Digard. Ăla a urlat 90 de minute de pe bancă non-stop. Ursea e, cum să spun, ăla liniştit care vine la sfârşit şi spune că nu l-a surprins tactica adversarului. I-aş da un 7 pentru că e necunoscut cumva. Dar dacă era Mirciu (n. red - Mircea Lucescu)? Dacă Mirciu îi dădea lui OM 3-0 eu nu mai aveam voie să ies din casă. Ursea nu e cunoscut. Dacă, de exemplu Ilie Dumitrescu s-ar reconverti şi ar domina campionatul Guyanei? Ar fi prin skype toată ziua numai cu el.
Campionatul naţional de dat palme - E enorm. Mai ales că am mai aşteptat la naşterea unor sporturi din astea neanunţate de nimic, de exemplu ăia care dădeau cu drujba, ăia care aruncau pietroiul.
Echipa naţională a României - Pentru mine e o singură miză: de câte ori vom auzi pomenit numele lui Pleşan? Asta e cheia meciului cu Germania.
Echipamentul naţionalei (3.5) - E în culorile Vaticanului, nu ale României. Culorile papale. După părerea mea, e un tricou de 3.5 lei. Ar merge şi cu hârtia igienică, şi cu Gazeta Sporturilor, şi cu pufuleţi, şi cu pufarine, ba chiar şi cu bomboanele Cip. Să nu te vadă adversarul că mănânci direct din cutie, o înveleşti cu tricoul naţionalei.
