Diego Armando Maradona a încetat din viaţă miercuri, la doar 60 de ani, răpus de un stop cardiorespirator în casa din Tigre în care se recupera după intervenţia pe creier la care fusese supus în urmă cu trei săptămâni. Marele geniu al Sportului Rege, băiatul sărac din Villa Fiorito a luat pe sus lumea fotbalului, a sedus-o şi a redefinit-o, iar la final a părăsit-o cum doar el putea. Înconjurat de 50.000 de fani, adulat şi purtat pe braţe de cei mai buni fotbalişti ai lumii. Se întâmpla în 2001, într-o altă zi de noiembrie...
Citește și
Pe 10 noiembrie 2001, Argentina trăia o altfel de Zi Naţională. Pentru că Diego, cel mai cunoscut şi iubit fiu al patriei, venea la Buenos Aires, pe legendara Bombonera, pentru a-şi lua adio în mod oficial de la fotbal. Şi-a luat cu el jucăria numită minge, familia, i-a chemat pe foştii rivali Platini şi Pele în tribunele stadionului lui Boca Juniors, dar şi pe cei mai buni dintre cei buni. Trecuseră patru ani de la ultimul meci oficial, trecuse peste un atac de cord, se afla în recuperare după o operaţie la genunchi şi reuşise să slăbească 20 de kilograme. Pentru el şi pentru fanii care l-au ridicat la nivel de Zeu al Fotbalului. Şi nu i-a dezamăgit!
A convocat un Argentina vs. Restul Lumii, cu Zanetti, Veron şi Aimar printre coechipieri şi cu Riquelme, Valderrama, Francescoli, Stoichkov şi Şuker printre adversari. A dat două goluri, ambele din penalty, ai lui au bătut cu 6-3. Dar nu pentru asta avea să rămână 10 noiembrie 2001 în istoria fotbalului mondial.
Argentina - Restul Lumii 6-3
- Argentina: Germán Burgos — Javier Zanetti, Roberto Ayala, Walter Samuel, Juan Pablo Sorín — Matias Almeyda, Juan Verón, Diego Maradona, Pablo Aimar — Claudio López, Kily González
- Restul Lumii: Oscar Córdoba — Ciro Ferrara, Jorge Bermúdez, Iván Córdoba, Carlos Gamarra — Nolberto Solano, Juan Roman Riquelme, Carlos Valderrama, Enzo Francescoli — Hristo Stoichkov, Davor Suker
Când show-ul de pe teren s-a terminat, elita fotbalului mondial l-a purtat pe braţe pe Diego, sub privirile lui Pele, într-un omagiu comun faţă de ceea ce fusese Butoiaşul Atomic, omul cu 352 de goluri în 692 de meciuri. Şi nenumărate poveşti, spuse sau nespuse. Iar emoţia l-a atins, mai ales că 50.000 de fani nu încetau cu "Marado, Marado", cântecul pe care fiecare argentinian îl ştie pe de rost.
A luat microfonul, iar când tribuna i-a permis a început să şi vorbească. Le-a mulţumit tuturor, apoi a trântit celebra frază "La pelota no se mancha". În traducere liberă, mingea nu se murdăreşte! Şi el nu o murdărise, ba chiar îi ştia toate secretele şi reuşise să o transforme în calea spre inima a milioane de suporteri. E citatul celebru cu care se confundă şi azi şi se va confunda pentru totdeauna!
"După naşterea fiicelor mele, acesta e cel mai frumos moment al vieţii mele. Când am văzut atmosfera explozivă de aici, am simţit că pot atinge Raiul cu mâinile", spunea Diego, cu lacrimi în ochi. Şi l-a atins azi, în a 25-a zi a lunii noiembrie din blestematul an 2020.
