Skip to content
Champions League Editoriale Europa League Liga I Noutăți

Fotbalul paralel de la Ovidiu

Hagi trăiești într-un exil modern la Ovidiu, pe planeta sa, acolo unde și-a creat o lume în care gazoanele sunt verzi chiar și iarna. Față de eroul lui Saint-Exupery, în ținutul său dobrogean cresc mai multe flori, nu doar una atent îngrijită, dar, totuși, mult prea puține pentru a fi suficiente pentru toți ceilalți.

Problema lui Hagi e că ne grăiește de pe insula sa. „Regele” fotbalului românesc pare „Micul Prinț” îmbătrânit, dar înțelepțit, nostalgic și înfierbântat de dorul marilor bătălii de altădată. Pasiunea-l întinerește nițel.

La Ovidiu s-a născut fotbalul paralel, dușmanul celui de stat. Fotbalul ăsta paralel este făcut din bani privați și se întinde pe șapte hectare, având opt terenuri de antrenament, toate cu nocturnă, pe care se antrenează sute de copii. Pentru mulți dintre aceștia se asigură masă, cazare și școală. Îmi doresc ca cele două paralele să se întâlnească într-un punct, cât de repede.

Iar fotbalul paralel mai și protestează când în jurul său cresc atâtea mărăcini.

Mereu înflăcărat când vine vorba despre nevoile fotbalului, Hagi a lansat un îndemn socialist către UEFA. Să ne ajute cavalerii de la Nyon să reintrăm în turnirul cupelor europene, că am fost și noi odată niște nobili ai bătrânului continent. Să deschidă elvețienii porțile grupelor, că nu toți suntem Urziceni sau Oțelul.

O măsura de stânga, cum ar spune analiștii politici. Hagi face apel la dimensiunea umanitară a unui for putred de bogat, care riscă să-și transforme cel puțin o competiție într-una elitistă, în care se vor roti cadrele între ele până se vor plictisi toți plătitorii. Adică, noi.

În fotbalul românesc, la această oră, cineva trebuie să aprindă lumina. Hagi caută un chibrit când ne spune că „trebuie să ne luptăm cu Spania” sau că „e greșit să ne propunem locul doi”. Parcă auzim o voce de pe altă planetă și niște râsete pe fundal.

În rezumat, morocănosul de serviciu caută soluții concrete pentru problemele fundamentale ale fotbalului românesc: mentalitatea și banii. De când suntem pe pământ, acestea sunt.

Freud spunea despre Da Vinci că a deschis ochii mult prea devreme, când omenirea era adormită într-o beznă profundă. Toate ideile geniului toscan aveau să fie aplicate abia câteva secole mai târziu.

Nu-l compar pe Hagi cu Leonardo, departe gândul, dar am reținut spiritul ideii lui Freud. Păstrez proporțiile. Nu săriți. Că se întunecă, asta e cert. Nu sunt fatalist, doar că, din sezonul viitor, pornim la drumuri europene cu băieții din Feroe.

Cel mai celebru român ne grăiește dintr-un întuneric în care suntem comod adânciți. Tot ce-mi pot dori e să nu rămână după Hagi doar o statuie, după cum chiar el o decreta. Ar însemna că doar piatra aia ne-ar mai certa când o merităm.

Nu spun că Hagi are dreptate, dar mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care ne-am bate din nou cu Spania și UEFA ar întinde o mână către marile națiuni decăzute ale Europei, nu spre Astana sau Baku. Până atunci, să ne întindem reciproc niște mâini. Tinerii lui Isăilă și Rădoi ne-au demonstrat că se poate. Propun, de pe insula mea, să nu stăm la mila celor bogați.

Cristian Aszalos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Intră să vezi ce meciuri sunt pentru tine