EDITORIAL | Tamaș vorbește așa cum i-a fost cariera - LOOKSPORT
Skip to content
Editoriale Noutăți

EDITORIAL | Tamaș vorbește așa cum i-a fost cariera

După meciul cu Serbia, fotbalistul Găbiță, care a fost antieroul partidei, ne-a vorbit cu aroganța și obrăznicia caracteristice unui adolescent tupeist de vreo 16 ani. Dacă nu i-ați auzit declarația, căutați-o, merită. Pe scurt fie spus, „vinovatul fără vină” mai avea un pic și ne certa pe toți.

Pentru insolența sa, într-o școală religioasă de prin secolele trecute s-ar fi trezit cu o scatoalcă peste cap și cu genunchii așezați pe boabe de cucuruz, drept pedeapsă. Ferice de noi, acele vremuri retrograde au trecut!

Un bun învățător, fără s-o arate neapărat, ar fi fost impresionat de agerimea și curajul unui puștan de vârsta sa. Ar fi remarcat și latura aceasta. În epoca modernă, Găbiță al nostru s-ar fi văzut nevoit să-și ceară scuze în fața clasei la ora de dirigenție și să poarte o discuție cu psihologul liceului. Și basta.

Pentru că, uneori, Tamaș se comportă de parcă ar fi băiatul prins de director la țigară prin toaletele liceului, dar făptașul isteț și smecheraș nu se lasă așa ușor, aruncând și-o vorbă de spirit spre amuzamentul colegilor care-l privesc admirativ, având convingerea că lumea e guvernată de reguli idioate pe care doar fraierii le respectă.

Din păcate, Tamaș nu e vreun tânăr proaspăt ieșit din pubertate, ci doar un bărbat care, sub anumite aspecte, parcă a uitat să iasă de acolo. Sună aproape poetic. Mai direct fie spus, uneori, Găbiță dă dovadă de imaturitate și lipsă de maniere. „Spuneţi-mi voi ce s-a întâmplat” sau „Oricum credeaţi că pierdem, lăsaţi vrăjeala” sunt dovezi în acest sens. Un învățător blând și înțelept ar zâmbi la auzul acestor replici. Noi râdem și ne enervăm, în același timp.

Pe de altă parte, ca să fim și avocații apărării, înțeleg frustrarea unui sportiv care știe că i se vor arunca toate oalele în cap – deși lucrurile nu merg prost exclusiv din cauza vestiarului – sau aluzia că unii confundă naționala României cu Burleanu și compania, cu o tabără adversă, nu cu selecționata țării lor. Tipica diviziune românească pe care o trăim în prezent și la care cred că se referea și Gabi.

Tamaș a stat mereu în vizorul presei pentru că a generat atenție.

Mai întâi, a produs admirație pentru că a fost printre cei mai de perspectivă jucători din România în ultimele decenii. Un fundaș cu niște calități ieșite din comun în care citeai faima ce avea să vină. Însă, Găbiță al nostru a schimbat zeci de cluburi (n.r. – și de fotbal), a cutreierat campionate precum cele ale Franței, Angliei, Turciei sau Rusiei, însă succesul preconizat nu a mai venit. A ajuns acolo unde toți își doresc să pășească, dar foarte puțini reușesc. A mocnit, a lâncezit, s-a stins pentru că s-a bazat aproape integral pe calitățile fizice și tehnice primite la naștere și prea puțin pe voință și sacrificiu. În rest, tot viață bună, tati.

Apoi, a început să genereze stupoare spărgând uși în dimineți încețoșate și construindu-și o faimă de petrecăreț cu o lungă expertiză în domeniu. Când se poate realiza un serial cu escapadele tale, nu mai poți pretinde să primești necondiționat aplauzele cuvenite unui mare sportiv, care și-a sacrificat multe plăceri ale vieții doar pentru a reuși în iarbă. Nu, în postura aceasta ești „cărniță” fragedă pentru presa de scandal. E și o chestiune de asumare.

Deși sună ciudat la prima vedere, Gabi Tamaș este cel mai selecționat și mai experimentat fotbalist convocat de Contra pentru dubla cu Lituania și Serbia. Teoretic, fundașul de 34 de ani este un „bătrân” de la care ar trebui să învețe tânăra generație de care ne legăm toate speranțele viitorului.

Când mai criticăm puștii de astăzi să ne gândim un pic și la modelele sau profesorii din jurul lor. Ne vom da seama că „viața e complexă și are multe aspecte”, vorba unui personaj din Filantropica lui Caranfil.

Cristian Aszalos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Intră să vezi ce meciuri sunt pentru tine